GazProm in Moldova - partea I

In acest articol vreau sa supun atentiei o situatie pe care multa lume o constientizeaza insa prea putin vorbesc despre ea. Situatia sub care este livrat gazul natural in Moldova poate fi usor caracterizata ca una jenanta pentru toata Republica Moldova.
Pe 30.12.2007 Gazprom a semnat cu MoldovaGaz un acord de livrare a gazului natural pentru perioada 2007-20011. Acord pe care rusii l-au dat drept model pentru celelalte tari ex-URSS, care urmeaza sa semneze asemenea acorduri de livrare. Si iata de ce?
In primul rand Republicii Moldova i se acorda "privelegiul" de a trece treptat de la pretul practicat anterior la cel european. Potrivit acordului pretul gazului s-a majorat "putin" de la 160$ la 170$ per 1000 m3, pentru perioada anului 2007. Si aceasta in conditiile in care volumul contractat ramane constant - 2.5 miliarde m3 per an. Insa un aspect foarte important pentru economia Republicii Moldova este tariful platit de Gazprom pentru gazului rusesc care va tranzita teritoriului R. Moldova cu destinatia tarile balcanice ramane neschimbat - 2,5$ per 1000 m3 per 100 km, ceea ce reprezinta o prosteala grosolana. In ultimii 5 ani R.Moldova a fost tranzitata de 20-22 miliarde m3 de gaz rusesc destinat tarilor balcanice. In acelasi timp capacitatea maxima a conductelor este de 25 miliarde m3 anual. Toate acestea la un loc fac din conductele care tranziteaza R. Moldova un traseu strategic, care aduce Gazpromului un cost al transportului foarte mic.
In cadrul acordului este stipulata si modalitatea de armonizare a pretului pentru gazul rusesc pentru Moldova cu pretul stabilit pe piata europeana din care se vor scadea costurile de transport. Potrivit acestui acord Gazprom va "factura" R. Moldova pentru 2008 cu 75 % din "pretul mediu european", in 2009 cu 85%, in 2010 cu 90%, iar anul 2011 urmeaza a fi anul tinta in care preturile pentru Moldova si cu cel european vor fi echilibrate. Aceasta modalitate de echilibrare a preturilor prin intermediul ponderilor stabilite permite Rusiei sa jongleze cu preturile pe piata europeana si cu costurile de transport. Prin aceasta prisma oficialii moldoveni nu vor fi niciodata informati care sunt costurile de transport reale, iar prin prisma acestei lacune informationale, Gazpromul va putea jongla cu pretul in functie de interesele economice dar si politice ale Rusiei.

Partea cea mai grava e ca Moldova a cedat reteaua sa de distributie (care a fost subevaluata) a gazului natural in gestiunea Gazprom. Este evident ca nu a fost nici un fel de negociere intre cele doua parti. De fapt am putea sa vorbim despre o impunere a unor conditii. Gazprom va beneficia de reteaua de distributie a Moldovei 100% in schimbul unei relaxari al echilibrarii pretului pentru gazul livrat. Trebuie sa mentionam ca aceste retele au fost construite in cea mai mare parte dupa 1989 din fonduri centrale (ale statului) sau locale(ale judetelor/raioanelor sau municipale) precum si unele fonduri private. Desigur, ca pe langa faptul ca valoarea retelei a fost cu mult subestimata, ea a fost cedata nu direct Gazpromului, ci direct MoldovaGaz, unde Gazprom detine pachetul majoritar (63.4%), iar orice decizie a AGA (Adunarea Generala a Actionarilor) nu va trece fara "binecuvantarea" Gazpromului. O eventuala reechilibrare a proportiilor in AGA vizeaza recuperarea retelei de distributie si reevaluarea ei, prin acest proces valoarea partii moldovenesti va creste.

In urma acestor negociere, Moldova este cea care va pierde pe termen lung, chiar daca are un avantaj (mult prea mic) pe termen scurt. Pentru a putea beneficia de o relaxare a pretului s-a acceptat ca pretul de tranzit a gazului rusesc pe teritoriul moldovean spre Balcani sa nu se modifice, s-a cedat reteaua de distributie a gazului natural, iar pretul gazului natural poate fluctua in functie de pretul european stabilit. Situatia jenanta face ca acest acord sa fie luat drept exemplu in negocieri cu alte tari CSI, si cu siguranta nu se va semna in aceleasi conditii - spre dezamagirea noastra.

Ce se-ntampla?

Zilele astea am asistat la un eveniment mai putin obisnuit, cel putin in ultimii sapte ani. Este vorba despre intalnirea secreta a presedintelui R. Moldova si a “omologului” sau Igor Smirnov. Ceea ce mi se pare dubios este momentul ales – si aici fac referire la evenimentele care au avut loc in ultima perioada.
In primul rand este vorba despre Summitul NATO de la Bucuresti, unde Voronin a avut o declaratie, care a fost mai mult sau mai putin ascultata. Cererea sa de a fi sustinut in demersurile sale de solutionare a conflictului transnistrean nu a starnit prea mult interes in randul presedintilor prezenti la summit. Si aceasta datorita pozitiei pe care a adoptat-o conducerea R. Moldova, contradictiile dintre declaratii si fapte. Voronin declara ca R.Moldova isi urmeaza vectorul pro-european, insa faptic executa instructiunile de la Moscova. Si aici nu au inteles marea partea a Europei de Vest si SUA, nu au inteles de fapt care este pozitia R. Moldova ce se doreste de fapt?
De exemplu, Georgie si Ucrainei li s-au acordat o atentie sporita si din perspectiva politicii consecvente pe care au promovat-o. NATO vrea aliati care stiu ce vor, si nu care inca nu s-au hotarat nici dupa 7 ani ce vor cu adevarat.
Adevarat e ca situatia Moldovei cere o politica foarte bine pusa la punct, insa cu o asemenea atitudine nu se va putea rezolva nimic. Se pare ca nu prea avem ce face in aceasta situatie, cu asa dialog politic. Daca intalnirile care sunt de interes national au loc la indicatiile Moscovei, atunci noi cei de rand avem doua optiuni: ori dansam impreuna cu ciobanul, ori schimbam ciobanul ca nu mai poate dansa.
De ce intalnirea a avut loc dupa Summitul de la Bucuresti?
Probabil ca, dupa refuzul tacit al membrilor NATO de a sustine R. Moldova, Voronin este nevoit sa urmeze indicatiile Moscovei si sa stabileasca o intalnire cu separatistul de la Tiraspol. Si apropos, Voronin a fost cel care a deschis dialogul si nu Smirnov. Asta spune mai multe decat se pare. Cel care deschide dialogul inseamna ca are o motivatie in plus decat celalalt, inseamna ca este constrans. Smirnov era multumit de situatia actuala, cu toate problemele economice ale partii transnistrene. Liderul de la Tiraspol este calm, si incapatanat pentru ca are pe cine se baza – de la Moscova desigur. Afirmatia ca stia ca va fi sunat de Voronin si ca a fost informat de Ministrul de Externe rus – tradeaza faptul ca intre cei doi exista un dialog sporit si orice miscare a lui Smirnov este in prealabil discutata intre ei.
Se pare ca negocierile au fost reluate, iar Voronin a promis ca va pune o vorba buna pe langa UE si SUA, pentru a-i scoate interdictia de a intra pe teritoriul lor. Iata o rasturnare de situatie, din dusman a devenit avocat.