Efectele amnistiei fiscale

Cu ceva timp în urmă, partidul de guvernare, prin intermediul preşedintelui Republicii Moldova, a înaintat o propunere, care la vremea aceea a fost catalogată de presa drept un pas spre transformarea micii republici într-o regiune off-shore (vezi aici), iar mulţi analişti îşi exprimau scepticismul referitor la succesul acestei iniţiative. Desigur obiectivul major, declarat oficial, al acestei iniţiative a fost ca o parte din economia subterană să fie scoasă la lumina impozitelor. Teoretic, această iniţiativă, cu adânci rădăcini liberale, are rezultate bune, pe termen lung, şi să ne grăbim să facem un bilanţ este mult prea devreme. În să ce este interesant e că, o propunere liberală, de liberalizare a economiei vine din partea unui partid care, după cum se ştie, a promovat întotdeauna o politică socială. Desigur, ne gândim la următoarea întrebare: ce i-a făcut să propună această iniţiativă? Răspunsurile pot fi pesimiste sau optimiste. Pe de o parte am crede că în sfârşit partidul aflat la guvernare si-a revenit, şi şi-a dat seama că aşa nu se mai poate, trebuie să facem ceva, trebuie să ne asumăm unele riscuri. Pe de altă parte o putem lesne cataloga drept o iniţiativă menită să aducă mai multe voturi, sau o iniţiativă de pe urma căreia vor câştiga …. ştim noi cine, adică tot ei.
Conform ştirilor furnizate de site-ul Moldova Azi - http://www.azi.md/ , s-au înregistrat şi primele rezultate ale amnistiei fiscale: au fost anulate datoriile faţă de bugetul de stat a circa 32 mii de agenţi economici, iar suma totală a datoriilor anulate a constituit 3,1 mlrd. Lei. Aceşti bani au constituit acumulare de la neplata impozitelor, însă cea mai mare parte o constituie amenzile si penalităţile acumulate de agenţii economici la bugetul de stat.
Acest bilanţ nu ne poate stârni decât sentimentul că pe parcursul anilor de la declararea independenţei, cine a plătit şi a respectat în tocmai legislaţia a fost fraier, iar cine nu a respectat – o respectă acum.
Să-mi fie scuzată comparaţia.
Importanţa pe care o are o reformă de liberalizare a unei economii, este cu atât mai mare cu cât această este aplicată într-o economie de tranziţie, aşa cum este cea a Republicii Moldova. Condiţia imperativă a aplicării acestei iniţiative este de a fi însoţită şi de alte reforme cu menirea de a încuraja agenţii economici de a-şi declara capitalul.
Până în prezent au legalizat capitalul:
- 2 persoane fizice, care şi-au legalizat capitalul sub formă de bani şi au achitat taxa de 5%.
- 1 persoană juridică, care şi-a legalizat capitalul sub forma de active, a unei clădiri, însă preţul ei nu corespunde cu nivelul pieţei.

Optimist fiind, aş zice că, începutul este modest însă sper că se vor legaliza mai multe active. Însă sunt şi sceptic în sensul efectelor pozitive ale acestei măsuri, mai ales la volumul bugetului de stat, cu aşa o evoluţie vom asista la un nou eşec în procesul de tranziţie al economiei moldoveneşti la economia de piaţă.

Jomir Eugeniu

Liberalism în stil moldovenesc

În rândurile ce urmează vom încerca să clarificăm anumite aspecte vizând recentele măsuri de ”liberalizare” a economiei din Republica Moldova şi sperăm că articolul de faţă să fie primul dintr-o serie de lucrari dedicate modului cum este perceput liberalismul în societatea moldovenească.
Având ca scop declarat prin Constituţia din 1994, trecerea la economia de piaţă, societatea din Republica Moldova a rămas până şi în prezent prinsă în tiparele unui neo-comunism „anarhic” (care de altfel a împrumutat multe din trăsăturile „capitalismului sălbatic”). Statul, deşi atotprezent, nu reuşeşte să gestioneze corupţia şi economia subterană, şomajul depăşind în mod real nivelul de 50 % din populaţie (oficial Moldova înregistrează un şomaj de 8 %). Factorul de producţie numit „antreprenoriat”, mult mai prezent în Moldova decât în ţările vecine, susţinem noi, în anii de tranziţie, s-a stins sau a migrat încet spre Vest, în căutarea unor oportunităţi mai mari de câştig, descurajat de politicile nefavorabile ale guvernelor neo-comuniste.
Piedicile puse de guvernele Moldovei (doar Şcoala preferinţelor publice din S.U.A. a demonstrat că interesele personale primează, nu?) în realizarea unei eficiente economii de piaţă, sunt evidente. Un exemplu elocvent şi recent este problema instituţiilor de învăţământ privat din Republică. Cele 7 sau 8 instituţii de învăţământ privat existente în municipiul Chişinău au fost hărţuite in vara lui 2006, prin ameninţarea de retragerea licenţelor de funcţionare, pentru un fapt absurd: „neîndeplinirea condiţiilor tehnico-materiale pentru desfăşurarea activităţilor didactice”, cu alte cuvinte „au prea puţin spaţiu pentru un număr prea mare de studenţi”. Prea puţin se ţine cont de faptul că în anul 2006, din cele 8 medalii de aur ale Moldovei la concursurile şi olimpiadele internaţionale, 6 au fost câştigate de elevi care îşi fac studiile în licee private. Diferenţa de eficienţă este sesizabilă.
Pe 10 aprilie 2007, preşedintele Voronin a lansat trei iniţiative, care au rolul de a „liberaliza economia Moldovei”. Este vorba de: amnistierea capitalului pentru toate persoanele fizice şi juridice, fără excepţie, în baza unei cereri depuse de acestea (indiferent de suma capitalului declarat pentru amnistiere, statul îl va legaliza doar contra 5 la sută din acesta); va avea loc amnistierea restanţelor la plata tuturor tipurilor de impozite şi taxe de stat; impozitul pe venit va fi egal cu zero pentru toţi agenţii economici (cota de 15 la sută va fi aplicată doar pe veniturile din dividende) [1].
Pe mulţi au şocat aceste decizii, aprobate cu entuziasm de Guvern (ca de altfel multe alte iniţiative de-ale preşedintelui Voronin). Acestui eveniment, anunţat a se realiza până în 2008, i-au fost dedicate pagini întregi de comentarii şi analize economice, efectuate de experţi. Fondul Monetar International chiar s-a grăbit sǎ ”felicite” Moldova, prin acordarea unei noi tranşe de fonduri în valoare de 16,9 milioane USD. Totuşi, aceste măsuri radicale de schimbare a unei economii ”amorţite” şi ”slabe”, vor putea genera efecte inverse (”perverse”), fără o analiză obiectivă şi care să se raporteze la realitate.
Astfel, unii experţi mai sceptici afirmă că amnistierea capitalului, va aduce maximum 500 milioane lei moldoveneşti la bugetul de stat (echivalentul a 4 milioane de USD), cu riscul de a legaliza şi capitalul unor grupuri criminale. Scepticismul acestora pare întemeiat, din moment ce în Moldova, marile capitaluri aparţin grupărilor criminale, sau au fost acaparate de politicienii din partidele care s-au perindat la putere de-a lungul timpului, şi rudele acestora. În felul acesta, ”marea liberalizare” a economiei moldoveneşti s-ar putea transforma în ”marea legalizare a furtului”.
În aceeaşi notă de scepticism, analiştii economici susţin că costurile amnistiei fiscale, cu alte cuvinte ”iertarea datornicilor”, se vor ridica la cifra de 2,5 miliarde de lei (160 milioane USD), ceea ce va slǎbi bugetul de stat şi va duce la scăderea disciplinei fiscale. Oficialităţile afirmă că oricum „statul nu are capacitatea de a colecta mai mult de 15 % din aceste datorii”, deşi se pare că capacitatea de a colecta datoriile ar putea fi de 40 %, dacă Guvernul ar avea acest interes.
Un alt aspect asupra căruia se atrage atenţia, este şi faptul că în cazul introducerii cotei „zero” la impozitul pe venit, agenţii economici care doresc să investească în retehnologizarea întreprinderilor, vor fi descurajaţi să-şi declare creşterea de capital, din cauză că în noile condiţii de impozitare dispare posibilitatea amortizării capitalului şi deci cheltuielile de achiziţionare a acestuia nu vor mai putea fi deduse din suma impozabilă.
Cu toate aceste critici, oficilităţile sunt foarte optimiste cu privire la succesul noilor reglementari propuse. Astfel, Ministrul moldovean al Finanţelor, Mihai Pop, a declarat că aceste măsuri „vor stimula investiţiile autohtone în economie, precum şi investiţiile străine,[...], legalizarea capitalurilor va genera un efect economic de 1 miliard de dolari (în condiţiile în care P.I.B.-ul Moldovei se ridica la circa 2,9 miliarde USD)”. Se mizează pe faptul că aceste măsuri vor reduce economia tenebra de la 30 % la 15 %. Care va fi totuşi efectul lor real, dacă surse neoficiale spun că economia subterană în Moldova constituie nu 30, ci 70 la sută din total ?! Rămâne de văzut.
[1] Agenţia IDIS VIITORUL, Policy Brief, magazinul economic €CO, nr. 120/25.04.2007.

Miron Lilian, 16 iulie 2007