GazProm in Moldova - partea I

In acest articol vreau sa supun atentiei o situatie pe care multa lume o constientizeaza insa prea putin vorbesc despre ea. Situatia sub care este livrat gazul natural in Moldova poate fi usor caracterizata ca una jenanta pentru toata Republica Moldova.
Pe 30.12.2007 Gazprom a semnat cu MoldovaGaz un acord de livrare a gazului natural pentru perioada 2007-20011. Acord pe care rusii l-au dat drept model pentru celelalte tari ex-URSS, care urmeaza sa semneze asemenea acorduri de livrare. Si iata de ce?
In primul rand Republicii Moldova i se acorda "privelegiul" de a trece treptat de la pretul practicat anterior la cel european. Potrivit acordului pretul gazului s-a majorat "putin" de la 160$ la 170$ per 1000 m3, pentru perioada anului 2007. Si aceasta in conditiile in care volumul contractat ramane constant - 2.5 miliarde m3 per an. Insa un aspect foarte important pentru economia Republicii Moldova este tariful platit de Gazprom pentru gazului rusesc care va tranzita teritoriului R. Moldova cu destinatia tarile balcanice ramane neschimbat - 2,5$ per 1000 m3 per 100 km, ceea ce reprezinta o prosteala grosolana. In ultimii 5 ani R.Moldova a fost tranzitata de 20-22 miliarde m3 de gaz rusesc destinat tarilor balcanice. In acelasi timp capacitatea maxima a conductelor este de 25 miliarde m3 anual. Toate acestea la un loc fac din conductele care tranziteaza R. Moldova un traseu strategic, care aduce Gazpromului un cost al transportului foarte mic.
In cadrul acordului este stipulata si modalitatea de armonizare a pretului pentru gazul rusesc pentru Moldova cu pretul stabilit pe piata europeana din care se vor scadea costurile de transport. Potrivit acestui acord Gazprom va "factura" R. Moldova pentru 2008 cu 75 % din "pretul mediu european", in 2009 cu 85%, in 2010 cu 90%, iar anul 2011 urmeaza a fi anul tinta in care preturile pentru Moldova si cu cel european vor fi echilibrate. Aceasta modalitate de echilibrare a preturilor prin intermediul ponderilor stabilite permite Rusiei sa jongleze cu preturile pe piata europeana si cu costurile de transport. Prin aceasta prisma oficialii moldoveni nu vor fi niciodata informati care sunt costurile de transport reale, iar prin prisma acestei lacune informationale, Gazpromul va putea jongla cu pretul in functie de interesele economice dar si politice ale Rusiei.

Partea cea mai grava e ca Moldova a cedat reteaua sa de distributie (care a fost subevaluata) a gazului natural in gestiunea Gazprom. Este evident ca nu a fost nici un fel de negociere intre cele doua parti. De fapt am putea sa vorbim despre o impunere a unor conditii. Gazprom va beneficia de reteaua de distributie a Moldovei 100% in schimbul unei relaxari al echilibrarii pretului pentru gazul livrat. Trebuie sa mentionam ca aceste retele au fost construite in cea mai mare parte dupa 1989 din fonduri centrale (ale statului) sau locale(ale judetelor/raioanelor sau municipale) precum si unele fonduri private. Desigur, ca pe langa faptul ca valoarea retelei a fost cu mult subestimata, ea a fost cedata nu direct Gazpromului, ci direct MoldovaGaz, unde Gazprom detine pachetul majoritar (63.4%), iar orice decizie a AGA (Adunarea Generala a Actionarilor) nu va trece fara "binecuvantarea" Gazpromului. O eventuala reechilibrare a proportiilor in AGA vizeaza recuperarea retelei de distributie si reevaluarea ei, prin acest proces valoarea partii moldovenesti va creste.

In urma acestor negociere, Moldova este cea care va pierde pe termen lung, chiar daca are un avantaj (mult prea mic) pe termen scurt. Pentru a putea beneficia de o relaxare a pretului s-a acceptat ca pretul de tranzit a gazului rusesc pe teritoriul moldovean spre Balcani sa nu se modifice, s-a cedat reteaua de distributie a gazului natural, iar pretul gazului natural poate fluctua in functie de pretul european stabilit. Situatia jenanta face ca acest acord sa fie luat drept exemplu in negocieri cu alte tari CSI, si cu siguranta nu se va semna in aceleasi conditii - spre dezamagirea noastra.

Ce se-ntampla?

Zilele astea am asistat la un eveniment mai putin obisnuit, cel putin in ultimii sapte ani. Este vorba despre intalnirea secreta a presedintelui R. Moldova si a “omologului” sau Igor Smirnov. Ceea ce mi se pare dubios este momentul ales – si aici fac referire la evenimentele care au avut loc in ultima perioada.
In primul rand este vorba despre Summitul NATO de la Bucuresti, unde Voronin a avut o declaratie, care a fost mai mult sau mai putin ascultata. Cererea sa de a fi sustinut in demersurile sale de solutionare a conflictului transnistrean nu a starnit prea mult interes in randul presedintilor prezenti la summit. Si aceasta datorita pozitiei pe care a adoptat-o conducerea R. Moldova, contradictiile dintre declaratii si fapte. Voronin declara ca R.Moldova isi urmeaza vectorul pro-european, insa faptic executa instructiunile de la Moscova. Si aici nu au inteles marea partea a Europei de Vest si SUA, nu au inteles de fapt care este pozitia R. Moldova ce se doreste de fapt?
De exemplu, Georgie si Ucrainei li s-au acordat o atentie sporita si din perspectiva politicii consecvente pe care au promovat-o. NATO vrea aliati care stiu ce vor, si nu care inca nu s-au hotarat nici dupa 7 ani ce vor cu adevarat.
Adevarat e ca situatia Moldovei cere o politica foarte bine pusa la punct, insa cu o asemenea atitudine nu se va putea rezolva nimic. Se pare ca nu prea avem ce face in aceasta situatie, cu asa dialog politic. Daca intalnirile care sunt de interes national au loc la indicatiile Moscovei, atunci noi cei de rand avem doua optiuni: ori dansam impreuna cu ciobanul, ori schimbam ciobanul ca nu mai poate dansa.
De ce intalnirea a avut loc dupa Summitul de la Bucuresti?
Probabil ca, dupa refuzul tacit al membrilor NATO de a sustine R. Moldova, Voronin este nevoit sa urmeze indicatiile Moscovei si sa stabileasca o intalnire cu separatistul de la Tiraspol. Si apropos, Voronin a fost cel care a deschis dialogul si nu Smirnov. Asta spune mai multe decat se pare. Cel care deschide dialogul inseamna ca are o motivatie in plus decat celalalt, inseamna ca este constrans. Smirnov era multumit de situatia actuala, cu toate problemele economice ale partii transnistrene. Liderul de la Tiraspol este calm, si incapatanat pentru ca are pe cine se baza – de la Moscova desigur. Afirmatia ca stia ca va fi sunat de Voronin si ca a fost informat de Ministrul de Externe rus – tradeaza faptul ca intre cei doi exista un dialog sporit si orice miscare a lui Smirnov este in prealabil discutata intre ei.
Se pare ca negocierile au fost reluate, iar Voronin a promis ca va pune o vorba buna pe langa UE si SUA, pentru a-i scoate interdictia de a intra pe teritoriul lor. Iata o rasturnare de situatie, din dusman a devenit avocat.

Interviu - Milton Friedman despre lacomie

Va propun acest interviu scurt cu Milton Friedman, unul dintre cei mai mari economisti din zilele noastre. El face referire la - Avaritie, si ce inseamna aceasta din punct de vedere economic. Este foarte interesant.

Pentru mai multe informatii despre economsitul Milton Friedman puteti afla la linkul sau la: http://en.wikipedia.org/wiki/Milton_Friedman

Paradox moldovenesc

In luna august IMAS, a publicat barometrul Socio- politic, care reflecta situatia economica si politica a Republicii Moldova. Importanta pe care o are acest barometru este ca el ofera o imagine cat de cat fidela a ceea ce se intampla in Republica Moldova si ce impact au evenimentele politico-economice pentru populatia Moldovei.

Raportul prezentat la inceputul aceste luni, este foarte amplu, prezentatand atat parerea pupulatiei vis-a-vis de situatia politica si economica a micii tari, care pe 27 august si-a sarbatorit cel de-a 16 an de independenta. Apropo de aceasta sarbatoare oficiala, conform unui simplu sondaj, pe strazile Chisinaului, cetatenii nu prea stiu ce sarbatoreau, conteaza ca era sarbatoare, insa ce fel de sarbatoare? - nimeni nu stie. Pornind de la aceasta inconstienta s-ar putea sa gasim o explicatie a catorva elemente contradictorii gasite in cadrul raportului mai sus mentionat.

Chiar din cadrul primului grafic al raportului desprindem ideea ca majoritatea populatiei Republicii Moldova (54%) considera ca directia pe care o urmeaza statul este gresita. Intr-adevar daca e sa ne gandim la declaratiile confuze ale autoritatilor, atat pe plan intern cat si pe plan extern, dar si conform evolutiei preturilor, birocratiei, si a modului in care guvernul a facut fata secetei de anul acesta (dar si altor provocari) tindem sa le dam dreptate.Sunt de acord cu aceasta concluzie, in ultimii ani am asistat la o serie de paradoxuri moldovenesti: "romanii moldoveni" au fost declarati oficial minoritate in Moldova, am asistat la o serie de scandaluri intre Republica Modova si Romania, Federatia Rusa, Ucraina. La un moment dat ne gandim cu cine mai solaboram. Colaborarea economica este influientata in mod semnificativ de relatiile politice, deci nu putem ocoli acest aspect. Daca dorim sa ne dezvoltam relatiile comerciale externe, trebuie sa actionam ca un stat responsabil pe actiunile sale, si in plus foarte atent la toate aspectele politico-economico-sociale.

Moldova nu a fost in stare sa negocieze intr-un mod avantajos pentru cetatenii moldoveni circularea in spatiul UE limitrof granitei statului moldav (asa cum a facut Ucraina cu Polonia), Moldova nu a fost in stare sa aplaneze in timp util criza vinului, si as putea sa spun ca Moldova a jucat pe muzica ruseasca in acest caz. De fapt Moldova joaca de multe ori muzica ruseasca, de voi sau de nevoie, insa pe muzica romaneasca nu joaca, pentru ca nu li se da voie.

Si acum sa revin la barometrul prezentat de IMAS, un al doilea grafic despre care as vrea sa vorbesc este cel care prezinta pozitia populatiei referitor la situatia economica. Astfel, 59% sunt nemultumiti de situatia economica din Moldova. Nemultumirea pleaca de la nivelul scazut al salariilor, care se pare ca nu sunt la nivelul decent dictat de piata. Cu toate ca partidul comunist promoveaza o politica sociala, de ajutorare a claselor defavorizate (desigur in scop electoral), totusi salariile sunt totusi la un nivel inferior. Se pare ca strategia "painea - 16 copeici" nu a dat roadele scontate. Dezvoltarea economiei Moldovei va lua avant in momentul in care atentia tuturor nu se va concentra asupra agriculturii, o tara agricola nu este o tara dezvoltata, agricultura in prezent trebuie puternic subventionata de stat. Prin urmare ar trebui sa ne concentram atentia asupra sectoarelor productive din industriile care se preteaza activelor nationale, sau regionale, sa profitam de pozitia geografica, de importanta traseelor rutiere si feroviare care traverseaza tara noastra. Nemultumirea populatiei din Moldova pleaca si de la iresponsabilitatea autoritatilor de a gestiona crizele economice. Nu de geaba gradul de plasare a inevstitiilor in Republica Moldova este foarte scazut, si anume datorita instabilitatii politice si datorita economiei instabile, a unei valute sustinute artificial, etc.

Al treilea aspect asupra caruia ma voi opri va fi un grafic care afiseaza optiunile politice in cazul unor alegeri imediate. Ei aici este supriza, ca sa nu spun paradoxul, de care vorbeam la inceput. Cele mai multe voturi le-ar obtine PCRM (49%), intr-un mod detasat, fata de urmatorul partid clasat AMN (19%). Ei cum oare se poate ca oamenii care considera directia urmata de Republica Moldova ca fiind gresita, sa-si dea votul pentru aceeasi protagonisti, pentru cei vinovati de directia gresita. Apoi cum se poate oare ca cei care sunt nemultumiti de situatia economica, sa voteze in continuare cu acelasi partid? Acesta este paradoxul Moldovei, care poate fi explicat , partial, de lipsa de informare a persoanelor, si indiferenta afisata.Iar acest lucru va fi o condamnare pentru noi toti si mai ales pentru generatiile viitoare.

Domnilor treziti-va!

World Bank cu proiecte noi in Moldova

Solutiile pentru Moldova par de multe ori a fi foarte greu de gasit, totusi doar cei care nu incearca nu gasesc.

Un exemplu despre proiecte laudabile care vor fi implementate pe termen mediu in Republica Moldova, sunt cele desfasurate sub indrumarea Bancii Mondiale, World Bank, care impreuna cu autoritatile de la Chisianu si cele de la Soroca, au pus bazele unui proiect "ecologic", care isi are scopul de a îmbunatati calitatea râului Nistru.

Proiectul va realiza activitati inovatoare si la costuri eficiente legate de terenurile înmlastinite în scopul reducerii titrului de compusi biologici în Nistru si în Marea Neagra. Obiectivele proiectului vizeaza:

1. îmbunatatirea calitatii serviciilor sanitare din Soroca;


2. micsorarea patrunderii substantelor poluante, inclusiv a compusilor biologici, din sursele municipale Soroca cu scurgere în râul Nistru si, ulterior, în Marea Neagra;


3. demonstrarea si diseminarea prin intermediul seminarelor si a studiilor de fezabilitate, a tehnologiilor cost-eficiente si financiar accesibile pentru tratarea apelor reziduale municipale, în beneficiul potential al proiectelor similare pentru unitatile de tratare a apelor reziduale existente în Moldova, pentru acele orase din Moldova care nu practica tratarea apelor reziduale, precum si pentru acele state care dreneaza în Marea Neagra.

Perioada de implementare a proiectului este de 4 ani.

De remarcat implicarea Bancii Mondiale si in alte proiecte din Republica Moldova.

Un astfel de exemplu este si implementarea Proeictului Energetic II. În cadrul componentei termice a Proiectului Energetic II, cu o valoare totală de 35 de milioane de dolari, beneficiază 35 de instituţii sociale, frecventate de peste 1,200,000 persoane pe an. Majoritatea obiectelor – scoli, grădiniţe, spitale raionale, etc. – sînt din oraşe mici; în acelaşi timp în proiect se desfăşoară reconstrucţia sistemelor de încălzire, apă caldă şi alimentare cu abur la obiecte de importanţă republicană – Spitalul Clinic Republican şi Institutul Oncologic.

Exemplul privind implementarea Proiectului Energetic II la nivel local il reprezinta cazul orasului Ialoveni. Proiectul implementat in orasul Ialoveni, avea ca obiective schimbarea retelei de incalzire a spitalului din localitate dar si a cazangeriei, care sa fie una autonoma.
Spitalul raional Ialoveni are 4 blocuri cu o suprafaţa totală de peste 11 mii metri pătraţi şi o capacitate de 1200 vizite în schimb. Astfel, cei 97 de mii de locuitori ai raionului Ialoveni pot beneficia acum de servicii medicale în condiţii comfortabile, iar în viitorul apropiat administraţia spitalului intenţionează să deschidă şi o secţie de internare de 134 de paturi şi să înceapă reparaţia geamurilor pentru a preveni pierderea căldurii, a precizat Lidia Hangan.

Moldova s-a alăturat Băncii Mondiale în 1992. Doi ani mai târziu a aderat la Asociaţia de Dezvoltare Internaţională (ADI) – sursă importantă a împrumuturilor Băncii Mondiale.

Fiind o instituţie financiară internaţională, obiectivul principal al Băncii Mondiale este de a finanţa proiecte de dezvoltare. Până în prezent Banca Mondială a finanţat în Moldova 28 operaţiuni investiţionale şi de ajustări structurale în sumă de 632.56 milioane dolari SUA.

world bank

Rusia va decide, cine poate sa exporte vin moldovenesc

Rospotrebnadzor, este denumirea prescurtată a Serviciului Sanitar al Federaţiei Ruse, şi este cel care are toată autoritatea să decidă cine, mai exact care companii producătoare de vin din Republica Moldova, vor putea exporta vin în Federaţia Rusă.
De menţionat şi faptul că iniţial, după ce exportul de vin din Moldova în Rusia a fost interzis, s-a acordat permisiunea de a exporta doar la 5 companii din Republica Moldova, dintre care:
- 2 erau din regiunea Transnistreană
- 3 aveau capital rusesc.

Daca motivul oficial declarat se referea la calitatea vinurilor moldoveneşti, care nu corespundeau normelor ruseşti, atunci în momentul inspecţiei organizate luna trecută la întreprinderile producătoare de vin, s-a vizat în mod special normele sanitare în cadrul întreprinderii. Deci se observă clar că motivul iniţial declarat nu este tocmai cel adevărat. Motivele de a boicota exporturile anumitor ţări către Rusia, nu este la început, ba chiar comportă şi un precedent. Cele mai cunoscute au fost cele care vizau exporturile SUA, în special carnea de pui, care a fost interzisă a fi importată în Rusia, pe motivul prezenţei virusului gripei aviare în produse. Negocierile au durat ceva timp. Atunci, în martie 2002, Rusia a impus restricţie la importul de carne de pasăre din SUA, datorită informaţiilor precum că ar fi infectată cu virusul gripei aviare. În cele din urmă Rusia a acceptat să renunţe la interdicţie numai după ce SUA a acceptat ca specialiştii veterinari ruşi să inspecteze carnea exportată în Rusia, ea fiind cea mai importantă destinaţie a exportului cărnii de pasare din SUA[1].
Se poate observa că scenariul aplicat atunci a fost acelaşi aplicat şi Moldovei, iar aşa cum se considera atunci că motivele au fost mai mult politice decât legate de calitatea produselor, aşa şi acum se poate constata acest lucru.
Cu toată promptitudinea cu care s-au făcut declaraţii de indignare din partea autorităţilor moldoveneşti, nu s-a putut realiza nici un pas spre ameliorarea situaţiei. Moldova a jucat după melodia rusă, impusă, vrem noi sau nu.

Nouă, unei republici mici şi nesemnificative în raporturile cu „mama Rusie”, nu ne rămâne decât să ne reorientăm spre alte pieţe externe. Cu cât exporturile Moldovei nu vor fi atât de legate de relaţiile cu Rusia, cu atât vom dispune de o mai mare oportunitatea de a ne realiza producţia la exterior, iar aceasta din urmă va duce la creşterea PNB (Produsul Naţional Brut) şi prin aceasta o creştere a acumulărilor băneşti de agenţii economici din Republica Moldova. „Reacţia în lanţ” poate fi discutată până la nesfârşit, iar la final am constata că cei care au de câştigat sunt cetăţenii moldoveni.
În economie se ştie că exportul unei ţări depinde în mod vital de forţa de producţie statului respectiv, însă în cazul Moldovei am putea să abordăm şi o altă viziune, şi anume reexportul. De fapt, dacă ar fi să luăm exemplul mobilei româneşti, ea ajunge pe piaţa rusă anume prin reexportul efectuat de agenţii economici moldoveni. Motivul este cât se poate de simplu, avantajul de a putea stabili relaţii comerciale atât cu o parte cât şi cu alta, asta în condiţiile în care românilor le este foarte dificil să înţeleagă limba rusă şi vice-versa.
Părerea mea este că, Republica Moldova poate servi ca o punte de legătură între cele două pieţe economice, iar sectorul acesta poate fi valorificat la maximum, pe fondul accentuării investiţiilor ruseşti în Europa Centrală şi Balcani, dar şi al interesului sporit al companiilor româneşti faţă de piaţa rusă.


Mai multe informaţii despre inspecţia grupului sanitar rus click aici

[1] William H. Cooper, Permanent Normal Relations Status for Russia and US – Russia Economic Ties

Efectele amnistiei fiscale

Cu ceva timp în urmă, partidul de guvernare, prin intermediul preşedintelui Republicii Moldova, a înaintat o propunere, care la vremea aceea a fost catalogată de presa drept un pas spre transformarea micii republici într-o regiune off-shore (vezi aici), iar mulţi analişti îşi exprimau scepticismul referitor la succesul acestei iniţiative. Desigur obiectivul major, declarat oficial, al acestei iniţiative a fost ca o parte din economia subterană să fie scoasă la lumina impozitelor. Teoretic, această iniţiativă, cu adânci rădăcini liberale, are rezultate bune, pe termen lung, şi să ne grăbim să facem un bilanţ este mult prea devreme. În să ce este interesant e că, o propunere liberală, de liberalizare a economiei vine din partea unui partid care, după cum se ştie, a promovat întotdeauna o politică socială. Desigur, ne gândim la următoarea întrebare: ce i-a făcut să propună această iniţiativă? Răspunsurile pot fi pesimiste sau optimiste. Pe de o parte am crede că în sfârşit partidul aflat la guvernare si-a revenit, şi şi-a dat seama că aşa nu se mai poate, trebuie să facem ceva, trebuie să ne asumăm unele riscuri. Pe de altă parte o putem lesne cataloga drept o iniţiativă menită să aducă mai multe voturi, sau o iniţiativă de pe urma căreia vor câştiga …. ştim noi cine, adică tot ei.
Conform ştirilor furnizate de site-ul Moldova Azi - http://www.azi.md/ , s-au înregistrat şi primele rezultate ale amnistiei fiscale: au fost anulate datoriile faţă de bugetul de stat a circa 32 mii de agenţi economici, iar suma totală a datoriilor anulate a constituit 3,1 mlrd. Lei. Aceşti bani au constituit acumulare de la neplata impozitelor, însă cea mai mare parte o constituie amenzile si penalităţile acumulate de agenţii economici la bugetul de stat.
Acest bilanţ nu ne poate stârni decât sentimentul că pe parcursul anilor de la declararea independenţei, cine a plătit şi a respectat în tocmai legislaţia a fost fraier, iar cine nu a respectat – o respectă acum.
Să-mi fie scuzată comparaţia.
Importanţa pe care o are o reformă de liberalizare a unei economii, este cu atât mai mare cu cât această este aplicată într-o economie de tranziţie, aşa cum este cea a Republicii Moldova. Condiţia imperativă a aplicării acestei iniţiative este de a fi însoţită şi de alte reforme cu menirea de a încuraja agenţii economici de a-şi declara capitalul.
Până în prezent au legalizat capitalul:
- 2 persoane fizice, care şi-au legalizat capitalul sub formă de bani şi au achitat taxa de 5%.
- 1 persoană juridică, care şi-a legalizat capitalul sub forma de active, a unei clădiri, însă preţul ei nu corespunde cu nivelul pieţei.

Optimist fiind, aş zice că, începutul este modest însă sper că se vor legaliza mai multe active. Însă sunt şi sceptic în sensul efectelor pozitive ale acestei măsuri, mai ales la volumul bugetului de stat, cu aşa o evoluţie vom asista la un nou eşec în procesul de tranziţie al economiei moldoveneşti la economia de piaţă.

Jomir Eugeniu

Noi nu avem bani pentru lucruri ieftine

„Noi nu avem bani pentru lucruri ieftine” – o replică pe care o auzeam foarte des în copilărie, mai ales atunci când încercam să o ajut pe mama la cumpărături.
A durat ceva timp până am înţeles adevăratul sens şi veridicitatea acestor cuvinte, într-adevăr calitatea sau mai bine zis lipsa acestiea era o caracteristică predominantă a bunurilor produse pe vremea comunismului.
Economia planificată, stagnarea dezvoltării tehnologice şi informaţionale, precum şi asigurarea unui venit stabil, au condus la crearea şi educarea unei societăţi leneşe, care a şi „scornit” sloganul comunismului: „timpul trece, banii vin; noi de ce să mai muncim?”. Oamenii munceau, însă, în acelaşi timp, realizau că munca lor nu va fi evaluată la caliatatea autentică, ci la cea planificată, iar tot ce va fi evaluat corect va fi volumul producţiei, acest lucru îl făcea pe muncitor, poate fără ca acesta să-şi dea seama, să lucreze mai relaxat, astfel producând obiecte de calitate inferioară. Acesta a fost şi unul dintre motivele ineficienţei în întreprinderile de atunci, care la rândul său a adus şi prăbuşirea economică a comunismului.
Din păcate, cu toate că a dispărut (nu şi în Republica Moldova), comunismul încă domină gândirea poporului român. Poate nu toţi, dar majoritatea condamnă comunismul şi vorbesc despre acesta ca despre o perioadă din care au învăţat ceva, însă ei nu observă gradul lor de dependenţă faţă de ideile marxiste, faţă de „mură în gură” – o variantă evoluată a celebrei fraze: „fiecare după capacităţi, fiecăruia după necesităţi”. Nemavorbind de cei care laudă regimul prin care a trecut ţara, cărora le convenea artificialitatea bunăstării de atunci, cei pentru care stomacul şi buzunarele pline contează mai mult decât LIBERTATEA!!!
Comunismul „a găsit” în România şi în actuala Republică Moldova „substanţe hrănitoare”, dintre care cea mai importantă – un popor obosit, prigonit de-a lungul anilor, când de domnitori cruzi, când de ocupaţii străine. Acest popor, care se obişnuise cu lipsurile, nu a mai avut puterea de a riposta „duşmanului care îl ademenea” cu promisiuni utopice despre o viaţă în culoare roz (care imediat s-a transformat în roşu), despre satisfacerea necesităţilor, despre o societate omogenă...
Iar în momentul în care „musca”, reprezentată de intelectualii cu orientare capitalistă, s-a aşezat pe căciula demnitarilor de la Moscova, a început şi prigonirea: foametea organizată, operaţiunea „IUG”, miliţia politică şi multe alte instrumente pentru nimicirea „insectelor dăunătoare” interesului şi bunăstării societăţii.
Mii de basarabeni au fost deportaţi în Siberia, fiind declaraţi duşmani ai poporului, doar pentru că au muncit mai din greu şi mai cu cap, doar pentru că au strâns „avere”, sau doar pentru că numele lor avea o terminaţie diferită decât „-ov” sau „-in”. Iar atunci când în rândul popoarelor asuprite a început murmurul prerevoluţionar, mai exact în perioada anilor '44 - '45, a izbucnit mila „preabunilor stăpâni” pentru poporul flămând... al „Rusiei - mame”, în timp ce restul popoarelor mâncau urzici, piei pentru opinci şi în cele mai groaznice cazuri - leşuri. Foametea organizată a fost una dintre cele mai represive metode aplicate de comunişti, nici un om care a trecut prin această încercare cruntă nu o va uita în decursul vieţii, iar eu nu voi uita niciodată povestirile bunicii despre copilăria grea pe care a avut-o.
Iar atunci când nu mai aveau ce nimici, au venit timpurile „bune” în care „cu bursa de student, care se dădea atunci, puteai să-ţi cumperi de mâncare, să-ţi cumperi ceva de îmbrăcat şi să mai pui şi ceva de-o parte”, burţile poporului erau pline, însă în capuri nu suna decât vocea din radiou, iar în inimi nu zvâcnea nimic în afară de frică...frica de a greşi, frica de a fi pârât pentru ceva ce nu ai făcut... FRICA DE A FI TU ÎNSUŢI!!!
Aici observăm un procedeu adesea întâlnit în filmele poliţiste, şi anume „poliţistul bun şi poliţistul rău”, un procedeu pe care comuniştii îl utilizau mai puţin inspirat, cu aceiaşi faţă: ei erau cei care luau ultima pasăre din curtea ţăranului, şi tot ei erau cei care vorbeau despre bunăstarea poporului; ei erau cei care îşi impuneau cultul personalităţii şi tot ei erau cei care se adresau „Dragi tovarăşi şi prieteni”...
Poate din cauza numărului mare de încercări prin care a trecut, poate din cauza fricii, dar mai sigur din cauza lipsei de experienţă şi de intelectualitate, nervii poporului se atrofiaseră într-o măsură enormă, astfel încât EL devenise amorf şi inapt de a observa lipsa de gust a acestui joc meschin, care nici măcar viclean nu mai era...
Populaţia era crescută şi educată după reguli stricte, minţile luminate ori nu existau, ori erau deportate, ori erau forţate să adopte o orientare rusofilă.
Uneori acest lucru demonstra o naivitate şi o paranoie enormă din partea Partidului, până şi izbucnirea unui copil putea fi tratată drept una duşmănoasă, dacă includea cel mai mic injuriu pentru Capii poporului.
Desigur, atunci când au simţit rupându-se creanga pe care stăteau, aceştia nu şi-au pierdut din vigilenţă şi au oferit românilor de pe ambele părţi ale Prutului dreptul la visare, nu şi la transpunere în realitate a viselor (cel puţin în Republica Moldova), democraţia postrevoluţionară nu era decât un drog KGB-ist, aceştia de pe urmă având grijă să infiltreze la conducere „patrioţi” care să împiedice pe cât posibil dezvoltarea ţării. Această măsură poate fi considerată, însă ca fiind una de siguranţă, fiindcă ţara era doar aparent independentă, ea rămăsese fără cadre bine pregătite, mai ales în domeniile politic şi administrativ, tot ce mai deţinea erau tractorişti experimentaţi, mecanici pricepuţi şi profesori muritori de foame...
Astfel observăm că regimul comunist a creat braţe de muncă, „roboţi cu creiere încătuşate” de toleranţă, lene şi frică, lipsiţi de calităţi civice şi mai ales de cele antreprenoriale.

Brunescu Daniel

Liberalism în stil moldovenesc

În rândurile ce urmează vom încerca să clarificăm anumite aspecte vizând recentele măsuri de ”liberalizare” a economiei din Republica Moldova şi sperăm că articolul de faţă să fie primul dintr-o serie de lucrari dedicate modului cum este perceput liberalismul în societatea moldovenească.
Având ca scop declarat prin Constituţia din 1994, trecerea la economia de piaţă, societatea din Republica Moldova a rămas până şi în prezent prinsă în tiparele unui neo-comunism „anarhic” (care de altfel a împrumutat multe din trăsăturile „capitalismului sălbatic”). Statul, deşi atotprezent, nu reuşeşte să gestioneze corupţia şi economia subterană, şomajul depăşind în mod real nivelul de 50 % din populaţie (oficial Moldova înregistrează un şomaj de 8 %). Factorul de producţie numit „antreprenoriat”, mult mai prezent în Moldova decât în ţările vecine, susţinem noi, în anii de tranziţie, s-a stins sau a migrat încet spre Vest, în căutarea unor oportunităţi mai mari de câştig, descurajat de politicile nefavorabile ale guvernelor neo-comuniste.
Piedicile puse de guvernele Moldovei (doar Şcoala preferinţelor publice din S.U.A. a demonstrat că interesele personale primează, nu?) în realizarea unei eficiente economii de piaţă, sunt evidente. Un exemplu elocvent şi recent este problema instituţiilor de învăţământ privat din Republică. Cele 7 sau 8 instituţii de învăţământ privat existente în municipiul Chişinău au fost hărţuite in vara lui 2006, prin ameninţarea de retragerea licenţelor de funcţionare, pentru un fapt absurd: „neîndeplinirea condiţiilor tehnico-materiale pentru desfăşurarea activităţilor didactice”, cu alte cuvinte „au prea puţin spaţiu pentru un număr prea mare de studenţi”. Prea puţin se ţine cont de faptul că în anul 2006, din cele 8 medalii de aur ale Moldovei la concursurile şi olimpiadele internaţionale, 6 au fost câştigate de elevi care îşi fac studiile în licee private. Diferenţa de eficienţă este sesizabilă.
Pe 10 aprilie 2007, preşedintele Voronin a lansat trei iniţiative, care au rolul de a „liberaliza economia Moldovei”. Este vorba de: amnistierea capitalului pentru toate persoanele fizice şi juridice, fără excepţie, în baza unei cereri depuse de acestea (indiferent de suma capitalului declarat pentru amnistiere, statul îl va legaliza doar contra 5 la sută din acesta); va avea loc amnistierea restanţelor la plata tuturor tipurilor de impozite şi taxe de stat; impozitul pe venit va fi egal cu zero pentru toţi agenţii economici (cota de 15 la sută va fi aplicată doar pe veniturile din dividende) [1].
Pe mulţi au şocat aceste decizii, aprobate cu entuziasm de Guvern (ca de altfel multe alte iniţiative de-ale preşedintelui Voronin). Acestui eveniment, anunţat a se realiza până în 2008, i-au fost dedicate pagini întregi de comentarii şi analize economice, efectuate de experţi. Fondul Monetar International chiar s-a grăbit sǎ ”felicite” Moldova, prin acordarea unei noi tranşe de fonduri în valoare de 16,9 milioane USD. Totuşi, aceste măsuri radicale de schimbare a unei economii ”amorţite” şi ”slabe”, vor putea genera efecte inverse (”perverse”), fără o analiză obiectivă şi care să se raporteze la realitate.
Astfel, unii experţi mai sceptici afirmă că amnistierea capitalului, va aduce maximum 500 milioane lei moldoveneşti la bugetul de stat (echivalentul a 4 milioane de USD), cu riscul de a legaliza şi capitalul unor grupuri criminale. Scepticismul acestora pare întemeiat, din moment ce în Moldova, marile capitaluri aparţin grupărilor criminale, sau au fost acaparate de politicienii din partidele care s-au perindat la putere de-a lungul timpului, şi rudele acestora. În felul acesta, ”marea liberalizare” a economiei moldoveneşti s-ar putea transforma în ”marea legalizare a furtului”.
În aceeaşi notă de scepticism, analiştii economici susţin că costurile amnistiei fiscale, cu alte cuvinte ”iertarea datornicilor”, se vor ridica la cifra de 2,5 miliarde de lei (160 milioane USD), ceea ce va slǎbi bugetul de stat şi va duce la scăderea disciplinei fiscale. Oficialităţile afirmă că oricum „statul nu are capacitatea de a colecta mai mult de 15 % din aceste datorii”, deşi se pare că capacitatea de a colecta datoriile ar putea fi de 40 %, dacă Guvernul ar avea acest interes.
Un alt aspect asupra căruia se atrage atenţia, este şi faptul că în cazul introducerii cotei „zero” la impozitul pe venit, agenţii economici care doresc să investească în retehnologizarea întreprinderilor, vor fi descurajaţi să-şi declare creşterea de capital, din cauză că în noile condiţii de impozitare dispare posibilitatea amortizării capitalului şi deci cheltuielile de achiziţionare a acestuia nu vor mai putea fi deduse din suma impozabilă.
Cu toate aceste critici, oficilităţile sunt foarte optimiste cu privire la succesul noilor reglementari propuse. Astfel, Ministrul moldovean al Finanţelor, Mihai Pop, a declarat că aceste măsuri „vor stimula investiţiile autohtone în economie, precum şi investiţiile străine,[...], legalizarea capitalurilor va genera un efect economic de 1 miliard de dolari (în condiţiile în care P.I.B.-ul Moldovei se ridica la circa 2,9 miliarde USD)”. Se mizează pe faptul că aceste măsuri vor reduce economia tenebra de la 30 % la 15 %. Care va fi totuşi efectul lor real, dacă surse neoficiale spun că economia subterană în Moldova constituie nu 30, ci 70 la sută din total ?! Rămâne de văzut.
[1] Agenţia IDIS VIITORUL, Policy Brief, magazinul economic €CO, nr. 120/25.04.2007.

Miron Lilian, 16 iulie 2007

IMPLICAŢII ECONOMICE ÎN TRANSNISTRIA

Atunci când vorbeşti despre Moldova, vrei nu vrei, vorbeşti şi despre problema ei: Transnistria.
Această regiune, strămutată a-şi duce existenţa între Ucraina şi Republica Moldova, a devenit din ce în ce mai stresantă în cadrul relaţiilor externe ale Republicii Moldova. Însă nu doar pentru ea, ci şi pentru UE. De la 1 ianuarie 2007, problema Moldovei, şi, indirect, a Rusiei, a devenit şi a UE. De ce? Pentru că nici un stat nu îşi doreşte focar creator de probleme al hotarele sale, şi prin urmare, va acţiona pentru aplanarea sa.
Transnistria a devenit în ultimii ani, problema din ce în ce mai discutată în presa din vest. Au apărut mai multe articole în revistele de circulaţie internaţională, i s-au consacrat chiar si studii interesante.
Problema pare a fi luată în serios mai mult decât credem noi.
Numită şi „Gaura Neagră”, care produce toate tipurile de arme, convenţionale sau componente high-tech, Transnistria reprezintă o necunoscută pentru mulţi dintre noi, puţini ştim ce se face acolo, cum şi de ce. Aşa cum, probabil anticipăm, nimeni nu ştie prea multe, însă din ce este dat publicităţii ne putem forma o imagine de ansamblu. De exemplu, regiunea este utilizată pentru a se introduce carnea de pasăre adusă din SUA, pe piaţa Ucrainei şi a Moldovei cu un profit total de 700 EUR (950 USD) per tonă[1], rezultat în urma evitării supunerii normelor legislative.
Încercările de a soluţiona acest conflict nu a avut nici un succes. Motivele sunt lesne de înţeles, nu se vrea soluţionarea lui. Liderii de peste Nistru au legături strânse cu oameni de afaceri din Ucraina, Rusia ba chiar şi din Moldova, iar interesele lor economice vin în completarea celor politice ale altor actori. Logica mercantilistă prin excelenţă duce aceste acţiuni la comiterea multor aberaţii.
În această situaţie, Moldova trebuie să ducă o politică inteligentă. Pe limbajul comun ar trebui să împace şi lupul şi oaia – ceea ce este dacă nu imposibil, atunci foarte greu de realizat, însă pentru aceasta ea are nevoie de susţinerea internaţională. O soluţie viabilă ar veni şi din partea României, care fiind noul membru al UE, poate juca un rol decisiv în soluţionare conflictului de la hotarele Uniunii Europene. Ce este cel mai important Republica Moldova, este să nu scape ocazia de a-şi face noi aliaţi, iar respingerea lor nu reprezintă o soluţie.
În situaţia în care, multe din numele notorii de la Chişinău, atât de pe scena politică cât şi din afaceri, au interese deloc de neglijat la Tiraspol, situaţia se complică. Suntem în situaţia când starea de facto convine anumitor grupuri de interese, iar status-guo-ul actual – mai mult decât favorabil. Atunci când depinzi economic de ceva sau, în cel mai rău caz, de cineva, libertatea este îngrădită, iar avantajele economice, aparent, permanente astăzi, vor deveni o mare dezamăgire mâine.
Câştigurile materiale de care se bucură oamenii de afaceri implicaţi în reţeaua transnistreană, sunt semnificative. „Economia Transnistriei” are trei surse importante, care o ajută să „funcţioneze”. Conform raportului Crisis Group[2] prima sursă pentru economia transnistreană este formată din fostele întreprinderi sovietice, care sunt în stare de funcţiune şi astăzi. Printre acestea se numără combinatul siderurgic de la Râbniţa, care produce 60% din exporturile transnistrene, şi aproximativ 50% din impozitele totale ale republicii separatiste. Alte companii mari sunt: Sheriff, un lanţ de supermarket-uri şi staţii de petrol care este în continuă extindere. Sheriff a reuşit să se impună şi pe plan sportiv prin echipa de fotbal F.C. Sheriff Tiraspol, pentru care a construit şi primul stadion de fotbal conform standardelor UEFA de pe teritoriul Republicii Moldova. Alte unităţi economice sunt: Tirotex, întreprindere de producere a textilelor; Electromash – întreprindere de producere a diferitelor tehnologii automate; Kvint – întreprindere de producere a coniacului şi vinului, recent achiziţionată de Sheriff. Toate aceste companii îşi trimit produsele lor în ţările CSI, în Rusia, Ucraina şi Moldova, dar şi pe piaţa internaţională: Germania, Italia, SUA. Potrivit raportului CISR[3] “Transdnistrian Market and Its Impact on Policy and Economy of the Republic of Moldova”, aproximativ 1/3 din exporturile din Transnistria au ca destinaţie Germania şi Italia.
A doua sursă pentru existenţa economică a regiunii de peste Nistru o constituie “subvenţiile” ruseşti, directe sau indirecte. Aceste subvenţii vin de obicei sub forma tarifelor reduse pentru gazul natural „importat” din Federaţia Rusă. Cu toate acestea regiunea separatistă a reuşit performanţa de a acumula o datorie de peste un miliard USD, însă nimeni, se pare, nici nu discută despre această datorie, atât de mult ca despre datoriile lunare ale Moldovei. De fapt, autorităţile ruseşti rareori cer achitarea acestei datorii.
O a treia sursă majoră a veniturilor o constituie formele de re-export, practicate pe larg de către agenţii economici de peste Nistru. Schema după care operează aceştia este următoarea: bunurile ajung în Odesa sau Illichivsk, cu destinaţia finală – Transnistria, astfel evitând taxele vamale impuse de vama ucraineană. Mărfurile sunt transportate, de obicei, pe cale ferată sau pe cale rutieră. Ajunse în Transnistria ele sunt re-exportate în Ucraina sau Moldova. Deoarece re-exportul este realizat în mod ilicit (prin locuri nesupravegheate, sau prin mituirea autorităţilor vamale), taxele vamale şi TVA sunt evitate, generând profituri enorme. Conform serviciului de monitorizare a hotarului moldo-ucrainean al UE, doar introducerea ilegală a cărnii de pasăre ar provoca pierderi părţii ucrainene de peste 35 milioane EUR în 7 luni.
O altă sursă de venit, însă nu atât de bine studiată, este producţia de arme (mai exact piese pentru arme şi muniţii), care generează încasări importante la bugetul de „stat”. Producţia fostelor întreprinderi sovietice, care activează şi în prezent, este destinată întreprinderilor mari de asamblare din Ucraina şi Rusia. Privatizarea companiilor de stat a constituit o altă sursă de venit, de exemplu compania Kvint a fost vândută companiei Sheriff cu 26 milioane USD, potrivit presei locale din Tiraspol.
Vedem că surse de venit există, aşa cum sunt ele legale sau ilegale. Veniturile rezultate de pe urma schemelor ilegale determină un preţ cu mult mai mic al mărfurilor comercializate, şi atunci când un afacerist îşi pune problema de unde să-şi ia materia primă, atunci un factor important îl constituie costul de achiziţionare. Atunci când costul este destul de mic încât să merite efortul de a evita obligaţiile vamale, atunci sigur se va recurge la astfel de practici. Naivitatea nu ar trebui să ne priveze de la o judecată logică, că şi în vest se încearcă eschivarea de la plata impozitelor, însă e cu mult mai greu să reuşeşti că în „paradisul fiscal” transnistrean.
În prezent ar trebui să se pună pe primul plan contracararea efectelor negative cauzate de practicile agenţilor economici, descrise mai sus, dar metodele care ar putea fi utilizate nu pot fi identificate în acest mic articol. Aşa cum m-am exprimat şi mai sus, soluţionarea acestui conflict depinde foarte mult de reala cooperare a mediatorilor, şi de existenţa efectivă a dorinţei de a se pune capăt acestor situaţii. Până în prezent, dorinţa efectivă nu a părut a fi constantă nici pe malul drept, nici pe malul stâng al Nistrului. Atunci când ea va fi constantă şi prezentă la toate nivelele, atunci mai putem vorbi de o soluţionare reală a acestei situaţii. Până atunci vom citi rapoarte peste rapoarte despre schemele încurcate care caută evitarea legislaţiei, având un jucător central – Transnistria.
[1] A thaw in the river, The Economist, 19 aprilie 2007
[2] Moldova’s Uncertain Future, Crisis Group Europe Report
[3] Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme